Revolta „la supărare“ nu face mai mult decât o simplă înjurătură. Revolta „la rece“ poate fi primul act al unei revoluţii.
Sărăcia poate fi – și, în foarte multe cazuri, este în mod real și dovedibil – o virtute; dar asta nu înseamnă ca ea trebuie încurajată sau exersată – și cu atât mai puțin clamată.
Una dintre posibilele definiţii ale mizeriei intelectuale: cunoştinţe multe, idei puţine.
Şi exploatatorul, şi bişniţarul, şi escrocul tot din muncă trăiesc… Dar dintr-a altora…
Societățile în care se cântă – pe stradă, în săli publice sau pe stadion – despre libertate și viitor, au foarte mari șanse să fie autocrații sau dictaturi, iar cele în care se cântă munca, legea și cinstea – sînt cu siguranță cleptocrații patente.
Trăiască inconștiența – rezerva (practic nesecată) de bunăstare psihică a omenirii!
Se poate face carte… fără cărți?
Vorbești limba mamei care te-a născut („limba maternă“), dar țara căreia – chiar și fără voia ta – îi aparții este… a tatei („patria“).
Dacă ești de partea majorității, de regulă înseamnă că ești ori laș, ori ipocrit, ori bigot. (Dacă nu se întîmplă așa… e OK, te poți chiar felicita).
Urna electorală: cutie (destul de macabră, în ultimă analiză) care transformă, instantaneu, în scrum și cenușă toate iluziile aruncate în ea.
„Ochii – ferestrele sufletului“. Aiurea! Mai există pe lumea asta şi astigmatism, conjunctivită, ambliopie, strabism, ptoză palpebrală, diplopie, tot atâtea obloane sau jaluzele pînă la cămara sufletului…
„Faute de mieux…“ – deviza de viață a vreo 99% din populația lumii.
Dacă tu nu ai obsesia banilor, nu-i nimic! Au ei (banii) grijă s-o ai, ba chiar ţi-o şi cultivă.
„Carieră de succes“, la români: să te poţi descurca, fără să furi sau să escrochezi, în aşa fel încât la sfîrşitul lunii să n-ai datorii – şi să nu fi plecat încă din ţară, evident.
Auzi mai mereu (și nu numai la tînăra generație): „Dar e dreptul meu să cred ce vreau!” Nimic de zis, ai dreptul la opinie!… Dar nu și dreptul la prejudecată!
„Primul simptom al prostiei este lipsa totală de rușine“, a zis marele Sigmund Freud. (Că bine le mai zicea și Freud ăsta!)... Poate că nu neapărat primul simptom, deși, în ansamblu, cam așa este: lipsa de rușine este esențială în definirea prostiei. Însă cel mai frapant lucru, la proști, e asocierea perfectă, pînă la confuzie, a prostiei cu nerușinarea…
Poate că orice om, înţelepţindu-se, ar trebui să simtă ceva asemănător cu atitudinea lui Don Quijote, în scena finală: „Aş vrea ca lumea să-şi aducă aminte de mine ca de Don Quesada cel bun“.
Oare cum i se adresau subordonaţii calului-preot (sau consul) al lui Caligula?
Consecvența vorbitorului se poate afla, uneori, în logica din capul ascultătorului…
Regrete eterne – din partea prietenilor octogenari ai răposatului, sexagenar.
„Omul e bine să nu-și judece părinții”. Bine spus, bine raționat, bine punctat! Dar nu îți poți reprima ideea că ai fi cel mai fericit om dacă nu ai avea de ce să-ți judeci părinții… pentru că viața, soarta sau întîmplarea a făcut ca ei să nu-ți dea prilejuri de a-i judeca… sau pur și simplu pentru că așa s-a brodit…
Creaturile lui Caragiale nu erau – nu puteau fi – eroi. Eroii zilelor de azi nu sînt nici măcar creaturi, darămite oameni…
Cercetare științifică: când citezi, dar nu prea citești ce s-a (mai) scris în domeniu.
„Organizatorii erau foarte dezorganizați”… Se întîmpla în România…
Când, la restaurant, ceri varză de Bruxelles în loc de broccoli, poți fi suspectat că faci bancuri politice nesărate.
Frumusețea înviorătoare a mersului unei perechi de tiner(e)i… și frumusețea înduioșătoare a mersului unei perechi de bătrân(e)i.
Alegerile anticipate au avut rezultate în mare măsură anticipate.
Ce o fi mai puțin rău – să ai primprejur persoane (complet) lipsite de caracter sau persoane cu un caracter infect?
Vulgarizarea şi miticizarea culturii: „Mioriţa e balada aia în care un cioban şoldovean preferă să se lase omorît decât să se apere sau să fugă, deşi pîrîcioasa de oaie îl pusese în temă“…
„E un tînăr care promite“. Mda… Numai să se țină de promisiune!
(va urma)
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
