Maria Tănase este un bun național, poate cea mai importantă cântăreață româncă din secolul XX. De aceea, multe povești picante din biografia ei tumultuoasă au fost adesea ocultate, de frică să nu se comită vreun sacrilegiu. Dar, fiind o femeie puternică, deschisă și asumată, probabil că, dacă și-ar fi scris vreodată memoriile, nici ea însăși nu ar fi omis aceste povești...

Maria Tănase (25 septembrie 1913― 22 iunie 1963) a fost cea mai mare interpretă româncă de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. Deloc întâmplător, absolut meritat, ea a fost supranumită „Pasărea măiastră” de către Nicolae Iorga în anul 1938. (La fel de neîntâmplător, poate, „Pasărea măiastră” este una dintre capodoperele sculptorului Constantin Brâncuși, unul dintre iubiții ei de seamă – chiar dacă relația lor s-a sfârșit destul de urât, bărbatul alungând-o violent din inima și din casa lui, de la Paris.)

Dacă Franța a avut-o pe Edith Piaf, România a avut-o pe incredibila Maria Tănase, „Pasărea Măiastră” a cântecului național, o fată fără studii dar cu inimă mare și o voce absolut incredibilă. După ce, în urma unei aventuri adolescentine, a avortat copilul unui medic (nemaiputând face copii niciodată) și s-a angajat casieriță la primul fast-food autohton („Automatele Herdan/ Bufetul de 7 lei”), fata, de ciudă, s-a apucat, într-un final, de cântat, la Teatrul Cărăbuș al lui Constantin Tănase, care, inițial, nu a suportat încă un Tănase pe afiș și i-a modificat numele în „Mary Atanasiu”... Ca și amantul ei de la Paris, Brâncuși, „Măria” avea ascendență gorjenească (după tată). Dar ea s-a născut pe 25 septembrie 1913 în mahalaua bucureșteană Cărămidari (cam pe locul unde astăzi se află Sala Polivalentă din Parcul Tineretului) într-o familie extrem de săracă.

Tatăl, Ioan Coandă Tănase, un florar născut într-un cătun din Gorj (Mierea-Birnici, comuna Crușet, de pe Valea Amaradiei), a fost foarte mândru când, în 1921, la vârsta de numai opt ani, a fost vedeta serbării de sfârșit de an școlar ținută în sala unui „Cămin cultural”. Asta nu l-a împiedicat însă ca, în anul următor, să o retragă de la școală, din clasa a treia. În continuare, fetița pe atunci bălaie și cu ochii verzi și-a ajutat familia aducând acasă banii câștigați prin cârciumile de cartier prin care cânta când și când. Maria nu era singurul copil al acestei familii sărace. Ea a mai avut o soră și un frate: Aurica (născută în 1910) și François (zis „Franz”, născut în 1911). Mama lor era tot o femeie săracă de la țară aciuită prin mahalalele Bucureștilor, Ana Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu (Țara Făgărașului). „Mărioara” din Cărămidari era fericită doar când cânta. Altminteri, în adolescență, are parte și de nu puține evenimente nefericite.

„În 1928, la numai 15 ani, i se propune să participe la ediţia din acel an a concursului Miss România. Maria îmbracă o rochie imprimată cu flori de măr (croită de sora ei mai mare, Aurica), şi ajunge în faţa comisiei. Totul la superlativ, până când trece la proba costumului de baie. Verdictul este rapid: are picioare prea groase! <<Măria şi Mărioara>> noastră se mânie, şi se duce direct la Balul Presei de la Cercul Militar. Acolo cânta o orechestră renumită, cea <
>. La un moment dat, dansează numai fata florarului, care pluteşte de fapt, orchestra ţine ritmul după paşii ei, acordeoanele aproape că se rup. A doua zi, presa bucureşteană vuia, încercând să afle cine este >. Gaby Michailescu - care a fost impresarul artistei - povesteşte că frumuseţea ei a fost atunci apreciată de un tânăr medic de la Spitalul Central, care o cucereşte şi îi <<dăruieşte>> un copil. Medicul îi propune Mariei să avorteze, iar ea nu va mai putea deveni niciodată mamă...”

Maria Tănase a debutat în spectacolul „Cărăbuș-Express” al lui Nicolae Kirițescu, cu muzica compusă de Gherase Dendrino, Petre Andreescu şi Elly Roman. De aici, cariera a avut un curs firesc ascendant. În același an imprimă „Mansarda” (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri Lifa Record”, aceasta fiind prima înregistrare pe placă a artistei. Momentul de cotitură se petrece însă atunci când în cariera ei se implică marii intelectuali. În vara anului 1937, la îndemnul dramaturgului Tudor Mușatescu, Maria imprimă primele cântece populare la casa de discuri Columbia, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner (căruia i-o prezentase iubitul de atunci, regizorul Sandu Eliad de la Teatrul Barașeum, azi Teatrul Evreiesc de Stat), primele două fiind „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori”, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.

Pe 17 august 1938, cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității Populare de la Vălenii de Munte (care sărbătoarea 30 de ani de exisență), ocazie cu care istoricul și cărturarul Nicolae Iorga o supranumește „Pasărea măiastră”. În același an se angajează la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele „Mi-am pus busuioc în păr” (cântec în stil popular) și „Habar n-ai tu”(ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista „Constelația Alhambrei”, pe care le imprimă apoi la Columbia. În spectacolele de revistă ale Tetrului Alhambra, Maria Tănase interpretează melodii din repertoriul francez, spaniol, sau negro spirituals. În anii ’30 – ’40, Maria cânta, pe onorarii uneori colosale, și în cârciumile și restaurantele celebre ale Bucureștilor, precum „Café Wilson”, „Capşa”, „Luther”, „Parcul ARO”, „Continental”, „Hanul lui Manuc”, „Neptun” – locul preferat al unor celebrităţi ale lumii literare precum Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Camil Petrescu, Ion Pillat, care o ascultau cu o imensă bucurie, declarându-se în repetate rânduri admiratorii ei necondiționați.

Pe 16 aprilie 1939, după ce, în fața unui juriu din care făceau parte personalități ale domeniului precum compozitorul Mihail Jora şi Constantin Brăiloiu, câștigă concursul național de selecție (un soi de Eurovision „faza pe țară” avant la lettre), pleacă la Expoziția Universală de la New York. Aici, cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la „Casa Românească”. De asemenea, Maria Tănase are ocazia să-i cunoască pe George Enescu, profesorul Dimitrie Gusti și pe Constantin Brâncuși. Tot în America, susține unele concerte și în cadru privat, în faţa fostului preşedinte american, Herbert Hoover, şi a celui în exerciţiu, Franklin Delano Roosevelt, dar şi a altor personalităţi precum celebrul Yehudi Menuhin sau scriitorul francez André Gide. Însă, până să ajungă în compania marilor celebrități ale artei și culturii românești și universale, Maria a trebuit să parcurgă un drum greu și sinuos, presărat cu multe episoade ciudate și neconvenționale, în acord cu personalitatea ei tumultoasă și, adesea, imprevizibilă.

„Spre sfârșitul anului 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea, Garda de Fier îi interzice să mai apară în public și, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca radioului, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul <>, frate al pictorului Victor Brauner) și jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Ghiță Dinu).” Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc pe 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani. În tinerețe, Maria Tănase fusese legată de cercurile de stânga, unele chiar comuniste. Unul dintre primii ei iubiți, omul de teatru Sandu Eliad prezida Asociaţia „Amicii URSS”, eruditul culegător de folclor Hary Brauner, care i-a influențat decisiv cariera reorientând-o dinspre romanțe spre valorificarea tezaurului popular autentic, făcea parte din anturajul activistului comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, iar Titus Cristureanu era prieten apropiat al viitorului general comunist Emil Bodnăraş.

Aceștia erau o parte dintre oamenii pe care-i frecventează, oameni legaţi într-un fel sau altul de reţelele Cominternului din România, într-un fel sau altul. Pretextul cenzurii a fost, însă, unul incredibil pentru acea perioadă: apariția cântăreței într-un pictorial foarte îndrăzneț, primul de acest gen al unei mari vedete din România. Materialul, dedicat „jocului de șah”, conținea scene senzuale provocatoare, inclusiv ipostaze nud! După căderea de la putere a legionarilor, artista revine, firesc, în prim-plan. Ziarul Timpul din 16 februarie 1941, anunța cititorii reapariția Mariei Tănase într-un program radiofonic. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista „Melody Revue” de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxim”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară și, alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești, cântă răniților din război.

În 1943, Maria Tănase cânta în fața Regelui Mihai I și a Reginei Mama Elena, a Mareșalului Ion Antonescu, a profesorul Mihai Antonescu și a altor membri ai guvernului, cu prilejul serbării de Crăciun. O fenomenală „dragoste la prima vedere" a fost între Maria Tănase și Constantin Brâncuşi. Ea avea 25 de ani, el vreo 62. „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!", i-a spus sculptorul. Au format un cuplu senzaţional, dar relaţia nu a durat mult. În volumul „Brâncuşi - Amintiri şi exegeze", semnat de Petre Pandrea, este povestită aventura celor doi. „Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (cum era alintat sculptorul de apropiaţi)". Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru Maria „a durat exact cât trebuia"!

Cu timpul, Brâncuşi se dovedea a fi posesiv, încercând să-i impună solistei un anumit mod de a cânta. Sculptorul dorea să o determine pe artistă să urce pe marile scene ale lumii şi să cânte în spectacole grandioase de operă. El era de părere că Maria nu trebuia să se coboare la nivelul unui simplu cântăreţ dintr-un restaurant, unde melodiile ei erau auzite doar de cei care petreceau din zori şi până seara. Dragostea dintre cei doi părea să slăbească tot mai mult din intensitate în anul 1939. La o expoziţie din New York, Maria Tănase i-a cântat preşedintelui de atunci al SUA, Franklin Roosevelt, melodia „Ţine, Leano, cu Roosevelt!" (…„c***l zvelt”!), fapt care l-a iritat nespus pe Brâncuşi. Acesta era indignat de faptul că partenera lui a ajuns faimoasă datorită cântecelor de petrecere şi nu a pieselor autentice româneşti, pe care sculptorul spera că le va auzi din glasul cântăreţei.

Cariera artistică impresionantă a ocultat, tot timpul, viața personală a Mariei, care a avut numeroși amanți celebri, de la sculptorul Constantin Brâncuși la - se zice - liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, un afemeiat notoriu (care, la un moment dat, îi plătea săptămânal avionul frumoasei actrițe franțuzoaice Michele Morgan, ca să facă o susținută navetă Paris-București; Mariei Tănase i-ar fi dăruit, se pare, casa în care artista a trăit în ultima parte a vieții și a murit). Dar, chiar mai spectaculoasă decât traseul ei amoros, cariera ei de agent secret a transformat-o într-o veritabilă Mata Hari de Dâmbovița. Iar viața ei sentimentală s-a împletit permanent cu cea de „agent de legătură și influență”. Maria a fost curtată de mulți bărbați celebri, între care și tânărul dirijor Sergiu Celibidache, însă, după ce, înainte de război a avut o scurtă logodnă cu Ben Smith (un magnat al aluminiului care avea interese de afaceri în România), de căsătorit s-a căsătorit, în 1950, numai cu un personaj destul de șters dar cu nume impresionant - Clearch („Clery”) Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie, un jurist și moșier scăpătat, pe care artista efectiv îl întreținea.

Inițial, prin 1939-1940, ea fusese pe cale să contracteze un alt mariaj, în Statele Unite, cu omul de afaceri american Ben Smith. Plecarea ei, care era programată în iunie 1940, ar fi însemnat și fuga de ororile războiului, dar artista ezita să se rupă total de România, aşa că Maria a ajuns doar până în Italia înainte de a se răzgândi. La mijloc, era și amintirea uneia dintre marile ei iubiri, care, chiar dacă a eșuat lamentabil, a marcat-o puternic. Istoricul Mihai Pelin afirmă că Maria avea la sfârşitul anilor '30 relaţii foarte apropiate cu Maurice Negre, corespondentul de la Bucureşti al agenţiei Havas şi rezident al serviciilor speciale franceze. În preambulul și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Maria Tănase (deja recrutată de serviciile secrete ale Franței dar curtată și de nemții de la Abwehr) a traversat o perioadă tenebroasă și încă insuficient de bine cunoscută, în care a fost angrenată și în acțiuni de spionaj și de trafic de informații pe diverse canale.

Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică, afirmă că Maria avea la sfârşitul anilor '30 relaţii foarte apropiate cu Maurice Negre, corespondentul de la Bucureşti al agenţiei Havas şi rezident al serviciilor speciale franceze. „În anul 1940, artista face un prim turneu în Turcia, şi are ocazia să cânte în faţa preşedintelui ţării, Iamet Inonu. Istanbulul şi Ankara erau la acea vreme locul de întâlnire al agenţilor secreţi. La întoarcerea în ţară, Maria Tănase devine ţinta serviciului secret al armatei germane Abwehr, care încearcă (printr-un maior) să o recruteze.” Conform unor date ale Serviciului Special de Informaţii din România, condus de Eugen Cristescu, artista refuză. Se pare că în arhivele unor servicii secrete există date potrivit cărora artista a făcut parte din grupul de agenţi al lui Eugen Cristescu, alături de Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu şi Mihai Beniuc.

Istoricul Cristian Troncotă, autorul mai multor cărţi despre serviciile secrete autohtone, consideră că Maria Tănase l-a ajutat mult pe Cristescu - șeful Serviciului Special de Informații al României în perioada 12 noiembrie 1940 - 1 martie 1945: „Se pare că celebra cîntăreaţă i-a facilitat lui Cristescu, într-o perioadă destul de dificilă, unele schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani". În 1941, Maria este trimisă din nou în Turcia, tot la Ankara şi Istanbul, unde va susţine alături de orchestra condusă de Grigoraş Dinicu mai multe concerte. Este adesea zărită alături de Alfred de Chastelain (care lucrase timp de 15 ani în România ca director al companiei petroliere „Unirea").

„În februarie 1941, Chastelain părăseşte ţara noastră din cauza ruperii relaţiilor dintre regimul Antonescu şi Marea Britanie. El va prelua la Istanbul conducerea filialei SOE (structură a spionajului britanic) care includea România. În timpul turneului din Ankara, Chastelain îi va propune Mariei să nu se mai întoarcă în România, oferindu-i chiar şi o slujbă bine plătită la un post la radio. Artista refuză şi revine în ţară, dar acuzaţiile de colaborare cu reţeaua de spionaj britanică îi dădeau târcoale.” După 1950, Securitatea o șantajează cu dosarul ei (în care relațiile amoroase cu mai mulți ofițeri străini de spionaj figurau la loc de cinste!) și o obligă să devină „agent de legătură şi influenţă”. După ce colaborarea devine efectivă, cântăreața este reinclusă în circuitul artistic, acesta fiind, de altfel, prețul plătit de numeroși alți oameni de cultură autohtoni. Mulți alţii făceau acelaşi lucru, ba chiar o turnau şi pe ea.

De exemplu, Păstorel Teodoreanu va spune la un interogatoriu al Securităţii cât de „reacţionară” era Maria. Povestea „spioanei” Maria Tănase, la o cercetare mai atentă, se dovedește încă și mai complexă. Se pare că artista ar fi activat pe mai multe „fronturi” simultan, devenind și un prețuit intermediar al serviciilor secrete române, germane, franceze, engleze și americane. Destul de tipic pentru Pasărea Măiastră a cântecului românesc „primele acuzaţii de spionaj au venit pe fondul unei poveşti amoroase. La sfârşitul anilor `30, când Maria Tănase cunoscuse deja cele mai înalte culmi ale succesului şi era un nume cunoscut de toţi români, a trăit o iubire scurtă cu un personaj controversat, Maurice Negre. Pe jurnalistul francez Maurice Negre l-a cunoscut pe vremea când Maria cânta la restaurantul Coșna din Piața Buzești.

S-a lăsat sedusă de misteriosul bărbat înalt şi frumos şi o vreme au fost un cuplu celebru al Bucureştiului. Când Maurice Negre a fost arestat sub acuzaţia de spionaj şi condamnat la 10 ani de închisoare, fiind încarcerat la Aiud, Maria Tănase a făcut tot posibilul să-l scape. Se spune că, din dragoste pentru Maurice, şi-a vândut toate bijuteriile şi blănurile, ca să facă rost de banii necesari pentru a-l scoate din închisoare. S-a speculat că, în schimbul eliberării iubitului, Maria ar fi acceptat chiar să joace rolul de spion. După ce a fost eliberat, Maurice s-a întors în Franţa şi relaţia de amor s-a sfârşit. După Al Doilea Război Mondial, jurnalistul pe care Maria îl iubise şi pentru care îşi vânduse averea a ajuns director la Agenţia France Press. Peste ani, persecutată de regimul din ţară, Maria i-a scris lui Maurice şi i-a cerut să o ajute. Scrisorile ei au rămas fără răspuns...

„După 23 august 1944, Maria Tănase începe să fie suspectată de către autorităţile sovietice. La început, în anii '30, era privită cu simpatie pentru legăturile ei cu cercurile de stânga, acum, pentru faptul că excelase în relaţiile cu anglo-americanii, au început să-şi pună semne de întrebare. Era filată în permanenţă de Securitatea nou înfiinţată a regimului comunist.” Un documentar de la Realitatea TV semnat de Stelian Tănase arată că Eugen Cristescu le-ar fi sugerat noilor autorităţi despre capacităţile Mariei Tănase, fapt pentru care la Securitate, cei din intern îi deschid dosar de urmărire informativă, dar, în acelaşi timp, era chemată la diverse întruniri tovărăşeşti organizate la vârf.

„Celebritatea şi popularitatea de care se bucura au constituit atuul său în faţa noilor autorităţi, fiind absolvită de măsuri mai dure din partea aparatului represiv şi rămânând doar o ţintă”, spune jurnalista Miruna Munteanu. Totuși, nu trebuie ignorat nici faptul că Maria Tănase a fost permanent vânată și șantajată de Securitate, care nu reușea să găsească o altă metodă ca să și-o apropie. Un astfel de episod s-a consumat și în anul 1960, când un „om de bine” o turna la Securitate. „Maria Tănase vrea să interpreteze în public un cântec popular al cărui conţinut vorbeşte despre o persoană care a fost criticată la şedinţele de partid că bea prea mult de necaz. În cântec se vorbeşte şi despre tovarăşii de la Raion şi Regiune care beau şi ei şi că tovarăşul criticat s-a săturat de atâta autocritică. Am reţinut doar două versuri: «Asearî la şedinţî/Eu mi-am blastămat părinţî…»”, e pasajul din raportul turnătorului „Ştefan Vasile”, care a fost suficient pentru ofiţerii de la Securitate ca să-i deschidă „Gaiţei” (numele de cod al artistei) un nou dosar informativ de urmărire.

Într-o zi, „Pasărea Măiastră”, ştiută ca fiind o fire slobodă la gură, i-a zis lui Leonte Răutu, membru marcant al CC al PMR, că amestecul comuniştilor în actul de cultură este tot una cu amestecul cuiva în viaţa unor persoane. ...Viața Mariei Tănase a fost pline de spectaculoase răsturnări de situație, ca într-o (tele)novelă populară. Din păcate, marea artistă s-a stins mult prea devreme. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni (era o mare fumătoare). Întrerupe turneul, rugând-o, în disperare de cauză, pe Mia Braia (care nu era tocmai cea mai bună prietenă a ei) să o înlocuiască de urgență. La începutul anului 1963, Maria Tănase afla în timpul ultimului ei turneu că suferă de cancer la sân (probabil, metastaze ale tumorii de la plămâni, provocate de fumatul excesiv) și că trebuie să se opereze de urgență. La fel ca în 1940, atunci când putea pleca definitiv în America în compania milionarului Ben Smith, artista însă refuză să își întrerupă cariera artistică, iar cumpita boala se extinde, afectându-i și alte organe interne. La ultimul spectacol de la Hunedoara, simțindu-se foarte rău și respirând cu dificultate, Maria Tănase le-a făcut o declarație tragică spectatorilor săi: „-Fraților, eu nu mai pot! Am cancer la sân și o să mor în curând! De acum nu mă veți mai vedea!”.

Pe 2 mai ajunge acasă, în București, unde locuia într-o casă de epocă, o vilă acoperită de iederă (despre care se zicea că era un cadou de la un amant relativ discret, „Ghiță” Dej) de pe strada Popa Nan. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10. Dictase înainte de moarte unui notar ultimele dorinţe: să fie îngropată cu hainele alese de ea, iar înmormântarea să nu fie prilej de „mascaradă şi panoramă". A mai lăsat scris ca în memoria ei să se sape o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă", pentru ca drumeţii să îşi potolească setea. A lăsat câteva rânduri speciale pentru Clery Sachelarie, cel care a fost soţul-paravan al ei: „Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine şi împarte-le oamenilor...". Se spune că un milion de oameni au însoțit-o pe Maria pe ultimul drum, iar în România a fost decretat doliu naţional atunci.

Legenda Mariei pare să se fi construit de la sine. De fapt, s-a clădit pe nopţi nedormite, dar cântate, turnee interminabile şi drumuri prin lume. Într-o noapte de Revelion, în culmea gloriei, Maria a cântat în 14 restaurante diferite din Bucureşti şi a sfârşit petrecerea – unde altundeva? – la Capşa. Ba a mai şi pretins oaspeţilor să-şi revizuiască ţinuta: „-Toată lumea la punct, haină şi cravată!“. N-avea nevoie de mult somn şi era întotdeauna în picioare înainte de răsărit. La întoarcerea din orice turneu, o lua şoferul de la gară cu maşina şi, fără măcar să se oprească acasă pentru odihnă, fugea la ai ei în mahala, pentru meniul ei favorit - ciuşcă cu afumătură şi pepene în frişcă. Oricît de departe ar fi plecat, se întorcea mereu. La finalul războiului, a insistat să se întoarcă din refugiul de la Vâlcea la Bucureşti – povesteşte impresarul și biograful ei Gaby Michailescu. Acesta tocmai îi asigurase un turneu la ABC-ul parizian, pe care Maria l-a refuzat, ca să-şi vadă ţara în libertate. Când Ben King, magnat al siderurgiei de peste Ocean, i-a propus să fugă cu el în Statele Unite, s-a dus după el doar până la Genova. Cu biletul de avion cumpărat, s-a reîntors însă în România. S-a întors mereu, și de la Istanbul, de la New York, de la Viena, Londra şi Paris.

Dincolo de cariera fulminantă care a propulsat-o din cartierul sărac bucureştean Cărămidari până în reflectoarele scenelor din Paris sau New York, Maria Tănase a fost o femeie specială care a trăit şi iubit aşa cum a cântat: cu pasiune şi după bunul ei plac. S-a spus despre ea că era o femeie care nu-şi refuza nimic, nici măcar capriciile amoroase de o noapte care îi aduseseră, în apogeul carierei, o faimă controversată. Nu se jena să ceară atunci când inima poftea şi nu îi păsa de gura lumii. Risipea sentimente, tot aşa cum cheltuia, peste noapte, pe capricii, averile strânse din cântat. Şi-a trăit iubirile cu pasiune, aşa cum cânta şi pe scenă când însufleţea cu glasul ei mii de oameni.

Bărbaţii care ajungeau în preajma Mariei Tănase sfârşeau inevitabil prin a se îndrăgosti de frumuseţea ei clasică, de atitudinea demnă, care nu de puţine ori intimida, şi de ochii verzi pătrunzători. Femeia din spatele artistei care smulgea lacrimi cu cântecele ei despre dragoste şi dor s-a îndrăgostit şi a suferit din amor cu acelaşi patos cu care cânta. S-a îndrăgostit pentru prima dată la 15-16 ani şi a cunoscut, odată cu prima relaţie, şi nefericirea. Printre protagoniştii agitatei ei vieţi sentimentale, s-au numărat, pe lângă culptorul Constantin Brâncuși, care a constituit un capitol absolut aparte, regizorul Sandu Eliad, diplomatul Mircea Cruţescu, sculptorul Gheorghe Anghel. Se spune că unii au meritat-o, alţii nu. Destinul i-a fost marcat de două mari iubiri: sculptorul Constantin Brâncuşi şi soţul Clery Sachelarie. Pe primul l-a bocit cu lacrimi grele, când a murit, celui de-al doilea i-a mărturisit dragostea, aflată pe patul de moarte.

Brâncuşi n-a fost, însă, singurul sculptor român din viaţa Mariei. Ani mai târziu, după întâlnirea fulgerătoare cu nea Costache, avea să aibă o relaţie cu sculptorul Constantin Anghel. S-au văzut şi s-au plăcut pe loc la o petrecere. Anghel i-a cerut să-i pozeze pentru un bust şi Maria a ajuns muza din atelierul lui. „Deseori, în drum spre atelierul-locuinţă în care devenea muza inspiratoare a artistului, Maria reflecta asupra celui pe care-l iubea, gândindu-se să-l includă în vechiul ei proiect arhitectonic din cartierul Cărămidari. Lângă imobilul destinat restaurantului pe care îl visa, ar fi dorit să construiască şi un atelier-locuinţă al artistului Gheorghe Anghel. În acest scop a cumpărat în rate lunare 1.000 de metri pătraţi în apropierea grădinii din Livada cu Duzi“, scrie Maria Roşca în cartea dedicată Mariei Tănase. Nici relaţia şi nici bustul Mariei n-au mers prea departe. După despărţire, sculptorul a distrus bustul de bronz pe care artista i-l inspirase...

După o viaţă amoroasă zbuciumată, Maria Tănase s-a căsătorit cu Clery Sachelarie. Cântăreaţa avea 37 de ani şi multe dezamăgiri amoroase la activ. Cu Clery, bărbatul de care şi-a legat destinul şi căruia avea să-i mărturisească dragostea de pe patul de moare, n-a fost dragoste la prima vedere. Fusese prietenul şi confidentul Mariei ani buni, cel care îi stătuse alături şi îi tolerase aventurile, omul care, se pare, o ajutase decisiv atunci când femeia, disperată, nu știa ce sămai facăpentru a reuși să-l scoată din închisoare pe amantul ei, ziaristul-spion Maurice Negre. Se spune că răbdătorul și perseverentul Clery ar fi iubit-o de la chiar prima întâlnire, dar a preferat să aştepte până când diva cântecului popular românesc a acceptat să îi fie nevastă juruită. O parte dintre prietenii Mariei nu l-au privit cu ochi buni pe Clery, considerându-l un cartofor care i-a tocat artistei averea, complăcându-se în ipostaza de întreținut care făcea orice ca să-și merite alocația cotidiană ce-i permitea să dejuneze la Capșa.

Clery Sachelarie fusese un moşier şi un magistrat cunoscut şi era cu 13 ani mai mare decât ea. Maria l-a luat de bărbat când nu mai avea nicio avere şi nu mai reprezenta o figură importantă în epocă. „Când a pus ochii pe Maria, grecul scăpătase, era complet lefter… Fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lângă ea fără să facă nimic”, scrie despre soţul Mariei Tănase Gaby Michailescu, în cartea Maria cea fara de moarte. În ciuda tuturor evidențelor, până la urmă acest Clery Sachelarie, un moşier cu origini greceşti, a fost bărbatul ales de Maria Tănase pentru a-i fi soţ. Frumoasa „Pasăre măiastră” a avut o viaţă amoroasă tulbure, cu multe iubiri şi dezamăgiri. Totuși, un singur bărbat i-a rămas alături până la finalul vieţii şi către el s-au îndreptat ultimele ei gânduri de dragoste. Clearch Raul-Victor Sachelarie Pappadopulo (pe scurt Clery Sachelarie) s-a născut foarte bogat, moştenind munţi cu păduri in Codrii Buzăului.

„Când a pus ochii pe Maria scăpătase, era complet lefter. Abil, fost magistrat, a ştiut că prezenţa Mariei lângă el ii asigură o stare civilă: a devenit din moşier bărbatul marii Maria Tănase. Şi, fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lângă ea fără să facă nimic. Întocmind de regulă austriace şi martingale la curse, ospătându-se fără reţinere la Capşa, unde Maria rămânea nu o dată datoare garsonului Luca cu costul prânzului pe care i-l achita cu largheţea ei peste o zi-două, dublând, triplându-i chiar suma! Că n-a muncit, calea-valea, dar nu i s-a făcut nici util. Căci, chiar dacă n-ai serviciu şi nu câştigi nici un ban, te faci util, o ajuţi in vreun fel. Speli vase, spargi lemne, faci focul, scoţi cenuşa! Îi mai speli un chilot, un furou, prevalându-te că-ţi simţi nările umflate de balsamul Dulcineei care-ţi este atât de dragă! Întreţinutul Mariei, nimic, neam, tămăie!" Astfel l-a „dojenit" in scris fostul impresar Gaby Michailescu pe Clery. La 27 decembrie 1950, Maria l-a luat (cu acte) de bărbat pe grecul Sachelarie. Ea şi l-a dorit alături intreaga viaţă, deşi era mai in vârstă cu 13 ani. „Căsătoria dintre un tânăr şi o tânără se face in ceruri; a unui tânăr cu o femeie bătrână in infern; a omului bătrân cu o fată tânără pe pămănt", spune un proverb englez. Ei bine, Clery şi Maria s-au căsătorit pe pământ, pe ascuns.

„El era in pericol de a fi trimis afară din ţară dacă nu se căsătorea. Prima dragoste a Mariei a fost un ziarist francez. Era comunist. A fost închis la Văcăreşti. Cât a stat la închisoare, toate hainele lui tata s-au dus la Văcăreşti. Astfel, ea a fost implicată intr-un proces de natură politică, iar Clery a apărat-o! S-a îndrăgostit, şi-a părăsit nevasta şi copilul şi s-a insurat cu Maria", mărturiseşte nepoata artistei, Ştefania. Pentru ca soţul să nu uite nici o clipă cine este doamna inimii sale, Maria avea grijă ca toate cămăşile, batistele, şervetele sau chiar cearşafurile să poarte monograma ei: M.T. Cei doi se inţelegeau de minune. În limba franceză! „Cu Clery in casă vorbea doar franţuzeşte", spune Ştefania. „Era un domn. Nici cu soră-sa, nici cu băiatul lui, cu nimeni n-a venit la noi in curte. Era tot timpul calm, Maria îi dădea 100 de lei pentru micul dejun şi altă sută pentru prânzul de la Capşa. Noi aveam 1.000 de lei leafă, iar ea câştiga un salariu de 10.000 de lei. Avea bani. Mulţi!", îşi aminteşte nepotul Ioan Tănase. Avere mare, dragoste mare, din care soţul simţea nevoia să cheltuiască după pofta inimii.

Maria Tănase a fost soţia lui Clery timp de 13 ani, până în ziua morţii. Dincolo de relaţii amoroase pasagere, care au continuat chiar şi după căsătorie, martorii din epocă susțin că, în felul ei, Maria Tănase şi-a iubit soţul. La ultimul concert susţinut înainte să moară, Maria Tănase a căzut pe scenă şi gurile rele din public au spus că artista ar fi beată. În realitate, trilurile Mariei Tănase fuseseră întrerupe de o boală galopantă. Aflase că are cancer la plămâni, în fază terminală, cu două săptămâni înainte de concert, dar a refuzat să-l anuleze. Pe patul de moarte, sprijinită pe pernă, în spitalul în care şi-a petrecut ultimele zile din viaţă, Maria Tănase le-a cântat asistentelor „Lung îi drumul Gorjului...” A iubit cântecul la fel de mult cum a iubit viaţa. Moartea a aşteptat-o cu aceeaşi atitudine demnă cu care urca pe scenă. Când a simţit că i se apropie sfârşitul, a chemat notarul şi i-a dictat testamentul. Şi-a implorat nepoţii să nu fumeze niciodată. A cerut să nu i se transforme înmormântarea într-un circ.

„După moarte, corpul nescăldat, numai şters cu alcool să fie la dispozitia medicilor dacă vor considera că este cazul să se foloseasca de el la autopsie. Una dintre cele două cămăşi albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găseşte la spital şi care se butonează în spate. Pe cap să-mi puna pichetul de colţar alb, iar în picioare ciorapi albi scurţi”, a scris Maria Tănase în testament. N-a vrut să i se pună în picioare pantofii care au chinuit-o toată viaţa pe scenă. N-a vrut parastase şi mascaradă. A cerut o pernă cu petale de trandafir.

„Dacă se va putea şi nu va fi greu aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apa să se facă o fântână şi în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist. Le doresc viaţă lungă şi sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu în drum şi au considerat să mă cunoască după placul lor şi nu după caracterul şi firea mea. Îmbrățișez pe toţi şi doresc să le fie viaţa îmbelsugată, liniştită, sănătoasă şi în voie bună!”, au fost ultimele cuvinte dictate de Maria Tănase. Evident, Clery Sachelarie, care i-a stat alături până în ultima clipă, nu a avut charisma lui Brâncuși, farmecul lui Maurice Negre sau averea lui Ben Smith. Nici puterea lui Gheorghiu-Dej. Nici inspirația artistică a lui Sandu Eliad. Sau viziunea lui Gheorghe Anghel. A avut, însă, o răbdare infinită și o toleranță fantastică față de spiritul aventuros al Divei. A fost omul potrivit la locul potrivit dar și în multe dintre locurile nepotrivite din biografia fabuloasă a Mariei Tănase...

Mai multe povești tulburătoare în volumul Maria Tănase, agentul secret care a pozat nud, din colecția Destine controversate, apărută la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro