„-Acuma, zău, nu vreți să bem o bere și să sacrificăm niște mici?
-Accept, dar să știți că eu nu obișnuiesc să consum mai mult de doi mici și maxim un țap.”
Aceste replici celebre au fost rostite în comedia românească Astă-seară dansăm în familie (din 1972) de către Dem Rădulescu și Vasilica Tastaman. La acea vreme, Dem era monstrul sacru al umorului autohton, în timp ce partenera sa din film era „femeia fatală” a epocii, o actriță cu voce pițigăiată dar un farmec absolut colosal, greu de înțeles numai din peliculă, dar pentru care nu puțini bărbați faimoși au depus mărturie.
Vasilica Tastaman, blonda savuroasă din Astă seară dansăm în familie, a avut și o viață sentimentală agitată, între numeroșii ei parteneri numărându-se și actorul Dan Tufaru (pe care l-a despărțit de faimoasa artistă Anda Călugăreanu), care era mai tânăr ca ea …cu 11 ani! Dan Tufaru nu a fost singurul bărbat frumos din breasla lui care a elogiat farmecul femeilor mature, adesea chiar colege de scenă, demonstrând că, practic, femeile fatale ale scenei românești nu au vârstă! Peste timp, și alți actori români i-au urmat exemplul și, răsturnând o prejudecată atât de des întâlnită, s-au căsătorit cu colege de scenă mai experimentate ca ei, existând diferențe semnificative de vârstă, în favoarea femeii din cuplu, în cadrul relațiiilor maritale astfel formate: Melania Ursu – Marius Bodochi, 19 ani; Cristina Deleanu – Eugen Cristea, 12 ani; Mihai Verbițchi și Camelia Zorlescu, 19 ani etc. Și Adrian Pintea a avut o relație controversată cu Irina Petrescu, care era cu 13 ani mai vârstnică decât el, însă asta nu a împiedicat mult timp să ardă intens flacăra pasiunii.
Vasilica Tastaman (6 octombrie 1933, Brăila - 30 martie 2003, București) a fost o actriță talentată dar și una extrem de controversată pentru aventurile ei sentimentașe. Provenind dintr-o familie cu ascendență grecească, după ce a fost a ucenică la fabrica de textile din Brăila, a debutat în 1949 pe scena din orașul său natal. Până în 1961, când s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la teatrele bucureștene Giulești și Bulandra. În 1981, a plecat din țară și s-a stabilit în Suedia. A fost căsătorită de două ori, cu fostul antrenor de fotbal Emerich Jenei și, apoi, cu actorul Dan Tufaru, pe care l-a despărțit de Anda Călugăreanu. Din prima căsnicie are un băiat, Călin Jenei, acesta fiind, de altfel, și singurul ei copil.
Actrița blondă, cu voce „ca de copil râzgâiat” a fost celebră în special pentru numeroasele ei succese cinematografice, ea fiind distribuită în numeroase blockbustere, de la D-ale carnavalului (1958) și Telegrame (1959), la Brigada Diverse în alertă! (1971) și Veronica (1972) sau Veronica se întoarce (1973), unde interpreta „vulpea cea șireată”, apoi Astă seară dansăm în familie (1972) – în care „Mimi” îi dădea replica lui Dem Rădulescu, făcând să râdă milioane de români, Dragostea începe vineri (1972), apoi Adio, dragă Nela! (1972) – în rolul titular, Păcală (1974) –soția pădurarului, Eu, tu, și... Ovidiu (1978) – „Lili”, nevasta lui Misică, Melodii, melodii (1978), Nea Mărin miliardar (1979) , Grăbește-te încet (1981) - Valentina Popovici sau Trandafirul galben (1982), în total peste 30 de roluri care-i puneau în valoare atât aptitudinile scenice incontestabile cât și calitățile fizice, care o transformaseră și într-un „trofeu” visat de toți bărbații de seamă ai vremii din showbiz și nu numai – cazul fotbalistului și, apoi, marelui antrenor Emerich Jenei (câștigătorul celui mai important trofeu al fotbalului românesc, Cupa Campionilor Europeni de la Sevilla din 1986).
Începutul carierei ei teatrale a fost marcat de intervenția dramatică a unei mari artiste, o legendă a scenei românești, fără de care Vasilica s-ar fi pierdut cel mai probabil în atelierele unei făbricuțe de pe malul Dunării, la Brăila copilăriei sale. În urmă cu mai bine de 70 de ani, Lucia Sturza Bulandra, marea actriță a scenei românești, care a condus cu o mână de fier „Teatrul Municipal Bucuresti", care astăzi îi poartă numele, a fost capabilă de un gest absolut uluitor. Întâmplarea fabuloasă a avut loc la finele anilor '40, pe vremea când artista Lucia Sturza Bulandra era numită directorul teatrului. Devotată muncii sale și provenind din rândul artiștilor, Bulandra a continuat și în perioada directoratului său să aibă o relație foarte apropiată - mămoasă chiar! - cu artiștii mai tineri ai teatrului, pe care îi ajuta cu tot ce îi stătea ei pe atunci în putință.
Pentru a-și putea păstra actorii în instituția sa, marele om de teatru a fost capabilă de gesturi absolute memorabile, care sunt povestite și astăzi in culise sau la suete. „Memorabil este episodul care a avut-o în prim-plan pe Vasilica Tastaman. Vasilica era din Brăila și, până să ajungă cât de cât să devină cunoscută la Teatrul Municipal București, lucrase – ca ucenică! - la o întreprindere textilă din orașul său. Într-o zi, doamna Bulandra a aflat cu mare surprindere că tânăra speranță a scenei, Vasilica Tastaman, ar vrea să părăsească Bucureștiul și, dând cu piciorul la tot ceea ce realizase până atunci, este decisă sa se întoarcă în fabrică. Așa că a chemat-o imediat în biroul ei și a întrebat-o ce nu îi convine. Vasilica a luat-o prin surprindere și i-a spus franc:
„-Doamna Bulandra, eu vreau să plec din Capitală pentru că m-am săturat …să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat ca să am unde să dorm!". Așa a aflat Lucia Sturdza Bulandra că Vasilica Tastaman, un actor debutant iubit și cu un teribil lipici la public, nu are locuința sa,nici măcar o amărâtă de garsonieră. Doamna Bulandra nu a stat pe gânduri și s-a dus pe loc la Primăria Capitalei, unde a cerut, pe un ton imperativ, audiență la primarul general. Acesta a primit-o, uimit și nevenindu-i să creadă cine îi calcă pragul, ce personalitate uriașă, însă, când Bulandra i-a cerut o casă a răspuns că nu are de unde să îi dea. Disperată că o va pierde pe Tastaman, ea s-a aruncat literalmente în genunchi în fața edilului și l-a implorat, înlăcrimată, să o ajute. Gestul său patetic a avut un efect imediat, chiar pe cel așteptat, iar, la numai câteva zile distanță, s-a întâmplat minunea: Vasilica Tastaman primea casă și se muta în propria ei locuință. „Asta făceau pe atunci directorii pentru angajații lor", a povestit actorul Petre Moraru pentru www.wowbiz.ro.
Instalată în București cu arme și bagaje, Vasilica începe să dea iama prin bărbații fermecători ai orașului. Nu doar printre actori, dar, se pare, de câte ori I se punea pata pe vreun coleg, nu se lăsa până nu-l cucerea. Iar obiceiul i s-a păstrat aproape trei decenii, una dintre ultimele ei „victime”, fiind un actor mult mai tânăr decât ea, din întâmplare chiar soțul Andei Călugăreanu… (Tufaru avea cu 11 ani mai puțin decât focoasa Vasilica dar nu s-a putut opune farmecului ei teribil! Prietenă bună a Stelei Popescu (ca și Anda Călugăreanu!), soție a lui Emerich Jenei, mamă, dar și femeie superbă, care a înflăcărat imaginația multor actori celebri (între care și Gheorghe Dinică), celebra actriță a reușit să-l impresioneze, de la prima întâlnire și pe Radu Beligan. „Aș spune fără ezitare, că, dacă există un talent, el se cheamă Vasilica Tastaman. Nu avea niciun fel de studiu, dar ce studiu îi mai trebuia, ea pe scena trăia, nu spunea nimic altceva. Era o bijuterie, cum să vă spun... Eu n-am ce să vă povestesc despre Vasilica, ea însăși este o poveste. O mare minune pe care am întâlnit-o în viața mea", mărturisea la un moment dat marele actor.
Viața pătimașei actrițe nu a fost una deloc ușoară, ea a iubit întotdeauna cu pasiune și asta efectiv a mistuit-o. Gheorghe Dinică și Dan Tufaru, colegii ei de scenă și de ecran, au fost doi dintre bărbații care i-au făcut să tresalte inima într-un chip anume. „Gigi Dinică era un bărbat foarte discret, care nu povestea mai nimic despre iubitele lui, și eram odată împreună pe stradă, când imi zice așa, dintr-odată: <<-Ia stai, mă, sa-i iau un buchet de flori!>>. Să înțeleg că a iubit-o? Da, dar acum foarte mulți ani. Dar frumos, frumos, sentimente interioare și nu gargară inutilă. Timpul călca peste noi", a povestit pentru emisiunea Doamne de poveste un martor din interior al epocii, cunoscutul actor Dumitru Rucăeanu.
Și, totuși, se pare că, deși l-a părăsit și pe acesta în cele din urmă, marea iubire a Vasilicăi Tastaman a rămas, dincolo de multe alte episoade amoroase mai mult sau mai puțin semnificative, primul ei soț, fotbalistul și antrenorul Emerich Jenei, bărbatul cu care a făcut și un copil. „Eu eram iubitor de teatru și acolo am cunoscut-o. Și am continuat un an de zile prietenia noastră, după care ne-am și căsătorit. După care a venit și un copil, băiatul nostru Călin, care are 48 de ani, și după vreo zece ani de zile ne-am despărțit", povestea Emerich „Imi” Jenei la începutul anilor 2000, după dispariția temperamentalei artiste.
Emeric Jenei (numele de botez scris uneori Emerich, în maghiară Jenei Imre) (n. 22 martie 1937, Agrișu Mic) este un fost jucător și antrenor de fotbal. Între 1957-1969 a jucat la FC Steaua București, echipă pentru care a marcat 7 goluri. În anul 1986, a câștigat Cupa Campionilor Europeni ca antrenor al echipei Steaua București. Pentru această performanță a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă. Între 1986-1990 a fost antrenorul echipei naționale de fotbal a României. La data de 8 mai 1998 colonelul în retragere Emeric Jenei din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea). În prezent trăiește la Oradea, alături de cea de-a două soție a sa, după despărțirea de temperamentala actriță Vasilica Tastaman, fosta scrimeră Ileana Gyulai, cu un bogat palmares internațional, ea fiind dublu laureată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico, 1968, și München, 1972. În 1969, în Cuba, a devenit campioană mondială cu echipa de floretă a României și vicecampioană mondială la individual. Emeric Jenei și Ileana Gyulai și-au refăcut împreună viața, după ce amândoi trecuseră prin câte un divorț dureros - Jenei - de Vasilica Tastaman și Gyulai - de marele scrimeur Ionel Drâmba, primul campion olimpic al românilor la această disciplină sportivă, el cucerind titlul în proba de floretă la Ciudad de Mexico în 1968.
Femeia, care a despărțit-o pe Anda Călugăreanu de Dan Tufaru și care a fost și soția celebrului antrenor de la Steaua Emerich Jenei, a fost o actriță talentată și cu mult sex appeal, care a răvășit efectiv lumea artistică a României din anii *60-*80. Partenera lui Dem Rădulescu din comedia cinematografică Astă seară dansăm în familie a fost o blondă fatală, cu un râs spumos și o voce absolut inconfundabilă. În 1981, s-a stabilit în Suedia, revenind în țară abia 20 de ani mai târziu, pentru a-și aștepta sfârșitul acasă, fiind răpusă de o boală neiertătoare, la fel precum cea pe care o distrusese psihic cândva…
Colegul ei, actorul Vladimir Găitan, își amintește de povestea fulgerătoare de iubire dintre Vasilica Tastaman și Dan Tufaru. „Eram la Moscova cu ei. Acolo s-a produs un foc voltaic, acolo s-a îndragostit Dan de Vasilica. A fost dureros mai apoi, pentru că Dan era căsătorit cu Anda Călugăreanu…”. Vasilica Tastaman a divorțat de Emeric Jenei, iar Dan Tufaru s-a despărțit de Anda Călugăreanu. Noul mariaj a durat mai puțin de un deceniu și a fost unul cu năbădăi, actrița având câteva derapaje erotice iar Tufaru apucându-se serios de băutură, meteahnă care, din păcate, l-a însoțit până la moarte, fiind asociată și cu teribile tulburări de comportament, care au mers, se pare, inclusiv până la o tentativă de incest de care l-a acuzat Ioana, fiica lui și a Andei Călugăreanu.
Dan Tufaru se înscrie în galeria bărbaților fatali din teatrul și filmul românesc, alături de nume ca Florin Piersic (liderul incontestabil al seriei de mari seducători români din a doua jumătate a secolului trecut), Ion Dichiseanu (care a avut o relație incredibilă cu renumita actriță iberică Sara Montiel, care la părăsit, însă, numai pentru… Regele Spaniei, Juan Carlos!), Cristea Avram (care a părăsit-o pe Olga Tudorache pentru marea actriță franțuzoaică Marina Vlady), Radu Duda (care s-a căsătorit cu Principesa Margareta, moștenitoarea a tronului României) sau, mai aproape de noi, Ștefan Bănică Jr. (despre care s-a spus că ar fi fost rivalul lui Nicu Ceaușescu pentru inima Nadiei Comăneci, căsătorindu-se ulterior cu Mihaela Rădulescu dar și cu Andreea Marin).
Dan Tufaru („Tufar” pe buletin, 3 februarie 1944 - 28 noiembrie 2002) a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) în 1965. A jucat mai întâi la Teatrul Național din Craiova, apoi la Teatrul Giulești, iar din 1976 fără întrerupere la Teatrul de Comedie, pentru ca în ultimii ani ai vieții lui să joace pe scena TES din București. A fost căsătorit cu actrițele Anda Călugăreanu (cu care a avut o fiică, Ioana Tufaru), Vasilica Tastaman și Cristina Dogaru. După Tastaman, a mai existat și o altă femeie – care nu era actriță! - în viața lui, cu care a trecut prin fața ofițerului Stării Civile în 1992, o anume Maria Niculescu, despre care gurile rele spun însă că i-a cam mâncat sufletul, astfel că doar după patru luni de căsnicie Tufaru a luat-o la sănătoasa, jurând că nu va mai purta vreodată verighetă și nici nu îi va mai pomeni numele Mariei. Dar n-a trecut mult și, după aceea, a cunoscut-o, la TES, unde jucau amândoi, pe actrița Cristina Dogaru (ulterior, prezentatoare a telenovelelor postului Acasă), o brunetă frumușică si cu vreo doua decenii mai tinerică. Ea a fost cea despre care se crede că a reușit cu adevărat sa ajungă la sufletul lui Dan Tufaru. S-a căsătorit din nou și abia alături de a patra nevastă actorul a cunoscut linștea în ultimul său deceniu de viață.
...În 1981, Vasilica Tastaman a plecat în Suedia, împreună cu fiul său, Călin Jenei și s-a întors după douăzeci de ani. A jucat și pe scenele suedeze, însă fără a mai cunopaște succesul din țară. În țara nordică, atât de rece din toate punctele de vedere, „meridionala” Vasilica Tastaman nu s-a putut acomoda niciodată. Îi lipsea în primul rând căldura umană a celor de acasă, oameni care trăiau viața foarte intens, „nu ca scandinavii ăștia neputincioși cu ochi albaștri”.
Pentru prima dată în 2007, Călin, fiul Vasilicăi Tastaman și al lui Emerich Jenei, s-a decis să vorbească despre mama lui, care a iubit întotdeauna România. „A ținut legătura mereu cu prietenii ei de acasă, Stela Popescu sau Marin Moraru, era atât de fericită când îi vedea. Se întâlnea ea singură cu ei, când nu mai rezista și o năpădeau amintirile pur și simplu se urca în primul avion și se ducea până la ei. Pentru ea, erau momentele cu lacrimi ale anului, era teribil de emoționant. Suferea și se bucura în același timp."
După ce a stat departe de țară aproape două decenii, Vasilica Tastaman s-a întors acasă, printre cei dragi, unde a și rămas pentru eternitate. „M-am reîntâlnit cu ea, cu familia și mi-a povestit multe lucruri interesante. Mi-a spus că regreta din suflet că a plecat, că n-a rămas aici. A avut o bucurie fantastică că s-a putut reîntoarce în țară", își amintește fostul ei soț, Emerich Jenei. (www.pro2.ro)
În Suedia, îi lipsea atmosfera plină de viață din România de altădată, unde era sufletul petrecerilor, precum cea ținută periodic în via Coteştilor, unde, „la sfîrşit de săptămână, la vechiul conac se încingeau chefuri de un pitoresc şi de o savoare aparte. Participau Nicu Constantin, Ştefan Bănică Senior, Vasilica Tastaman şi alte vedete naţionale. Pentru mine, însă, cele mai spectaculoase amintiri sunt legate de cei doi lăutari angajaţi permanenţi ai cramei din vie. Pe statul de plată figurau ca paznici, în realitate, însă, erau artişti. Ştiau doar să cânte – unul la acordeon, celălalt la vioară, şi amândoi din gură. Dar ce feţe aveau! Aceeaşi culoare cu vinul rosé din paharele lor, pe care le goleau cu perseverenţă între două melodii, pentru, aşa cum ziceau ei, a-şi acorda glasurile. Da, da, feţele lor de beţivi veseli aveau un farmec aparte. Contează mult să ai faţă. Dacă o ai ca aceea a domnişoarei C., uşor pistruiată şi luminată de ochi albaştri, poţi stârni pasiuni. Dovadă, eram deja îndrăgostit de ea. Faţa Vasilicăi Tastaman parcă era copia fidelă a lui Marilyn Monroe. De aceeaşi părere a fost şi regizorul care a vrut să o reîncarneze în acel personaj, din piesa După cădere, a lui Arthur Miller. Amândouă, Marilyn Monroe, în toată lumea, şi Vasilica Tastaman, în România şi Suedia, unde se stabilise în ultima perioadă a vieţii, au agitat hormonii bărbaţilor. Sigur, la masă erau şi feţele lui Nicu Constantin şi Ştefan Bănică, la fel de expresive, dar dintre toate, în amintirile mele domină, aşa cum spuneam mai înainte, cele ale lăutarilor. E greu să vă explic, dar sper să o conving pe C. să-mi vândă tabloul în care cei doi au fost imortalizaţi de această talentată pictoriţă. Era frumos în Vrancea, dar venind frigul şi aflând că Nelu Ioanovici şi C. sunt chestionaţi în legătură cu mişcările mele în zonă de către nedespărţita mea Securitate, ca să nu le fac neplăceri, am plecat la Târgovişte” (Titus Spânu, fragment din cartea Sărbătoreşte ziua de ieri)
În februarie 2003, când, după aproape 22 de ani revine definitiv în țară, este primită cu brațele deschise de vechii ei prieteni și parteneri de film (Stela Popescu, George Mihăiță, Vladimir Găitan etc.), se pregătește de un proiect important pe scena Teatrului de Comedie (rolul Varia Volkova, „o mamă cu două fete, care duce un trai extrem de modest și chinuit: doarme într-o baracă, vinde votcă cu «cinzeaca», fără ca ea, care a fost la dezalcoolizare, să se mai apropie de pahar..." din piesa Audiția în regia lui Mircea Cornisteanu), dar, pe 30 martie 2003, încetează din viață, doborâtă de o hepatită urâtă, la Spitalul de Urgență din București. A fost înmormântată la Oradea, unde își luase un loc de veci pe vremea când era măritată cu Emeric Jenei… În memoria ei, nora sa, Alissa Jenei, a înregistrat un cântec, în stilul piesei lui Elton John Candle in the Wind, dedicat de solistul britanic blondei fatale de la Hollywood, Marilyn Monroe (și, ulterior, reluat pentru Prințesa Diana), rol pe care Vasilica Tastaman l-a realizat cu un succes deosebit, pe scena Teatrului Mic, în piesa După cădere de Arthur Miller.
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro Vasilica Tastaman, blonda savuroasă din Astă seară dansăm în familie, a avut și o viață sentimentală agitată, între numeroșii ei parteneri numărându-se și actorul Dan Tufaru (pe care l-a despărțit de faimoasa artistă Anda Călugăreanu), care era mai tânăr ca ea …cu 11 ani! Dan Tufaru nu a fost singurul bărbat frumos din breasla lui care a elogiat farmecul femeilor mature, adesea chiar colege de scenă, demonstrând că, practic, femeile fatale ale scenei românești nu au vârstă! Peste timp, și alți actori români i-au urmat exemplul și, răsturnând o prejudecată atât de des întâlnită, s-au căsătorit cu colege de scenă mai experimentate ca ei, existând diferențe semnificative de vârstă, în favoarea femeii din cuplu, în cadrul relațiiilor maritale astfel formate: Melania Ursu – Marius Bodochi, 19 ani; Cristina Deleanu – Eugen Cristea, 12 ani; Mihai Verbițchi și Camelia Zorlescu, 19 ani etc. Și Adrian Pintea a avut o relație controversată cu Irina Petrescu, care era cu 13 ani mai vârstnică decât el, însă asta nu a împiedicat mult timp să ardă intens flacăra pasiunii.
Vasilica Tastaman (6 octombrie 1933, Brăila - 30 martie 2003, București) a fost o actriță talentată dar și una extrem de controversată pentru aventurile ei sentimentașe. Provenind dintr-o familie cu ascendență grecească, după ce a fost a ucenică la fabrica de textile din Brăila, a debutat în 1949 pe scena din orașul său natal. Până în 1961, când s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la teatrele bucureștene Giulești și Bulandra. În 1981, a plecat din țară și s-a stabilit în Suedia. A fost căsătorită de două ori, cu fostul antrenor de fotbal Emerich Jenei și, apoi, cu actorul Dan Tufaru, pe care l-a despărțit de Anda Călugăreanu. Din prima căsnicie are un băiat, Călin Jenei, acesta fiind, de altfel, și singurul ei copil.
Actrița blondă, cu voce „ca de copil râzgâiat” a fost celebră în special pentru numeroasele ei succese cinematografice, ea fiind distribuită în numeroase blockbustere, de la D-ale carnavalului (1958) și Telegrame (1959), la Brigada Diverse în alertă! (1971) și Veronica (1972) sau Veronica se întoarce (1973), unde interpreta „vulpea cea șireată”, apoi Astă seară dansăm în familie (1972) – în care „Mimi” îi dădea replica lui Dem Rădulescu, făcând să râdă milioane de români, Dragostea începe vineri (1972), apoi Adio, dragă Nela! (1972) – în rolul titular, Păcală (1974) –soția pădurarului, Eu, tu, și... Ovidiu (1978) – „Lili”, nevasta lui Misică, Melodii, melodii (1978), Nea Mărin miliardar (1979) , Grăbește-te încet (1981) - Valentina Popovici sau Trandafirul galben (1982), în total peste 30 de roluri care-i puneau în valoare atât aptitudinile scenice incontestabile cât și calitățile fizice, care o transformaseră și într-un „trofeu” visat de toți bărbații de seamă ai vremii din showbiz și nu numai – cazul fotbalistului și, apoi, marelui antrenor Emerich Jenei (câștigătorul celui mai important trofeu al fotbalului românesc, Cupa Campionilor Europeni de la Sevilla din 1986).
Începutul carierei ei teatrale a fost marcat de intervenția dramatică a unei mari artiste, o legendă a scenei românești, fără de care Vasilica s-ar fi pierdut cel mai probabil în atelierele unei făbricuțe de pe malul Dunării, la Brăila copilăriei sale. În urmă cu mai bine de 70 de ani, Lucia Sturza Bulandra, marea actriță a scenei românești, care a condus cu o mână de fier „Teatrul Municipal Bucuresti", care astăzi îi poartă numele, a fost capabilă de un gest absolut uluitor. Întâmplarea fabuloasă a avut loc la finele anilor '40, pe vremea când artista Lucia Sturza Bulandra era numită directorul teatrului. Devotată muncii sale și provenind din rândul artiștilor, Bulandra a continuat și în perioada directoratului său să aibă o relație foarte apropiată - mămoasă chiar! - cu artiștii mai tineri ai teatrului, pe care îi ajuta cu tot ce îi stătea ei pe atunci în putință.
Pentru a-și putea păstra actorii în instituția sa, marele om de teatru a fost capabilă de gesturi absolute memorabile, care sunt povestite și astăzi in culise sau la suete. „Memorabil este episodul care a avut-o în prim-plan pe Vasilica Tastaman. Vasilica era din Brăila și, până să ajungă cât de cât să devină cunoscută la Teatrul Municipal București, lucrase – ca ucenică! - la o întreprindere textilă din orașul său. Într-o zi, doamna Bulandra a aflat cu mare surprindere că tânăra speranță a scenei, Vasilica Tastaman, ar vrea să părăsească Bucureștiul și, dând cu piciorul la tot ceea ce realizase până atunci, este decisă sa se întoarcă în fabrică. Așa că a chemat-o imediat în biroul ei și a întrebat-o ce nu îi convine. Vasilica a luat-o prin surprindere și i-a spus franc:
„-Doamna Bulandra, eu vreau să plec din Capitală pentru că m-am săturat …să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat ca să am unde să dorm!". Așa a aflat Lucia Sturdza Bulandra că Vasilica Tastaman, un actor debutant iubit și cu un teribil lipici la public, nu are locuința sa,nici măcar o amărâtă de garsonieră. Doamna Bulandra nu a stat pe gânduri și s-a dus pe loc la Primăria Capitalei, unde a cerut, pe un ton imperativ, audiență la primarul general. Acesta a primit-o, uimit și nevenindu-i să creadă cine îi calcă pragul, ce personalitate uriașă, însă, când Bulandra i-a cerut o casă a răspuns că nu are de unde să îi dea. Disperată că o va pierde pe Tastaman, ea s-a aruncat literalmente în genunchi în fața edilului și l-a implorat, înlăcrimată, să o ajute. Gestul său patetic a avut un efect imediat, chiar pe cel așteptat, iar, la numai câteva zile distanță, s-a întâmplat minunea: Vasilica Tastaman primea casă și se muta în propria ei locuință. „Asta făceau pe atunci directorii pentru angajații lor", a povestit actorul Petre Moraru pentru www.wowbiz.ro.
Instalată în București cu arme și bagaje, Vasilica începe să dea iama prin bărbații fermecători ai orașului. Nu doar printre actori, dar, se pare, de câte ori I se punea pata pe vreun coleg, nu se lăsa până nu-l cucerea. Iar obiceiul i s-a păstrat aproape trei decenii, una dintre ultimele ei „victime”, fiind un actor mult mai tânăr decât ea, din întâmplare chiar soțul Andei Călugăreanu… (Tufaru avea cu 11 ani mai puțin decât focoasa Vasilica dar nu s-a putut opune farmecului ei teribil! Prietenă bună a Stelei Popescu (ca și Anda Călugăreanu!), soție a lui Emerich Jenei, mamă, dar și femeie superbă, care a înflăcărat imaginația multor actori celebri (între care și Gheorghe Dinică), celebra actriță a reușit să-l impresioneze, de la prima întâlnire și pe Radu Beligan. „Aș spune fără ezitare, că, dacă există un talent, el se cheamă Vasilica Tastaman. Nu avea niciun fel de studiu, dar ce studiu îi mai trebuia, ea pe scena trăia, nu spunea nimic altceva. Era o bijuterie, cum să vă spun... Eu n-am ce să vă povestesc despre Vasilica, ea însăși este o poveste. O mare minune pe care am întâlnit-o în viața mea", mărturisea la un moment dat marele actor.
Viața pătimașei actrițe nu a fost una deloc ușoară, ea a iubit întotdeauna cu pasiune și asta efectiv a mistuit-o. Gheorghe Dinică și Dan Tufaru, colegii ei de scenă și de ecran, au fost doi dintre bărbații care i-au făcut să tresalte inima într-un chip anume. „Gigi Dinică era un bărbat foarte discret, care nu povestea mai nimic despre iubitele lui, și eram odată împreună pe stradă, când imi zice așa, dintr-odată: <<-Ia stai, mă, sa-i iau un buchet de flori!>>. Să înțeleg că a iubit-o? Da, dar acum foarte mulți ani. Dar frumos, frumos, sentimente interioare și nu gargară inutilă. Timpul călca peste noi", a povestit pentru emisiunea Doamne de poveste un martor din interior al epocii, cunoscutul actor Dumitru Rucăeanu.
Și, totuși, se pare că, deși l-a părăsit și pe acesta în cele din urmă, marea iubire a Vasilicăi Tastaman a rămas, dincolo de multe alte episoade amoroase mai mult sau mai puțin semnificative, primul ei soț, fotbalistul și antrenorul Emerich Jenei, bărbatul cu care a făcut și un copil. „Eu eram iubitor de teatru și acolo am cunoscut-o. Și am continuat un an de zile prietenia noastră, după care ne-am și căsătorit. După care a venit și un copil, băiatul nostru Călin, care are 48 de ani, și după vreo zece ani de zile ne-am despărțit", povestea Emerich „Imi” Jenei la începutul anilor 2000, după dispariția temperamentalei artiste.
Emeric Jenei (numele de botez scris uneori Emerich, în maghiară Jenei Imre) (n. 22 martie 1937, Agrișu Mic) este un fost jucător și antrenor de fotbal. Între 1957-1969 a jucat la FC Steaua București, echipă pentru care a marcat 7 goluri. În anul 1986, a câștigat Cupa Campionilor Europeni ca antrenor al echipei Steaua București. Pentru această performanță a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă. Între 1986-1990 a fost antrenorul echipei naționale de fotbal a României. La data de 8 mai 1998 colonelul în retragere Emeric Jenei din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea). În prezent trăiește la Oradea, alături de cea de-a două soție a sa, după despărțirea de temperamentala actriță Vasilica Tastaman, fosta scrimeră Ileana Gyulai, cu un bogat palmares internațional, ea fiind dublu laureată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico, 1968, și München, 1972. În 1969, în Cuba, a devenit campioană mondială cu echipa de floretă a României și vicecampioană mondială la individual. Emeric Jenei și Ileana Gyulai și-au refăcut împreună viața, după ce amândoi trecuseră prin câte un divorț dureros - Jenei - de Vasilica Tastaman și Gyulai - de marele scrimeur Ionel Drâmba, primul campion olimpic al românilor la această disciplină sportivă, el cucerind titlul în proba de floretă la Ciudad de Mexico în 1968.
Femeia, care a despărțit-o pe Anda Călugăreanu de Dan Tufaru și care a fost și soția celebrului antrenor de la Steaua Emerich Jenei, a fost o actriță talentată și cu mult sex appeal, care a răvășit efectiv lumea artistică a României din anii *60-*80. Partenera lui Dem Rădulescu din comedia cinematografică Astă seară dansăm în familie a fost o blondă fatală, cu un râs spumos și o voce absolut inconfundabilă. În 1981, s-a stabilit în Suedia, revenind în țară abia 20 de ani mai târziu, pentru a-și aștepta sfârșitul acasă, fiind răpusă de o boală neiertătoare, la fel precum cea pe care o distrusese psihic cândva…
Colegul ei, actorul Vladimir Găitan, își amintește de povestea fulgerătoare de iubire dintre Vasilica Tastaman și Dan Tufaru. „Eram la Moscova cu ei. Acolo s-a produs un foc voltaic, acolo s-a îndragostit Dan de Vasilica. A fost dureros mai apoi, pentru că Dan era căsătorit cu Anda Călugăreanu…”. Vasilica Tastaman a divorțat de Emeric Jenei, iar Dan Tufaru s-a despărțit de Anda Călugăreanu. Noul mariaj a durat mai puțin de un deceniu și a fost unul cu năbădăi, actrița având câteva derapaje erotice iar Tufaru apucându-se serios de băutură, meteahnă care, din păcate, l-a însoțit până la moarte, fiind asociată și cu teribile tulburări de comportament, care au mers, se pare, inclusiv până la o tentativă de incest de care l-a acuzat Ioana, fiica lui și a Andei Călugăreanu.
Dan Tufaru se înscrie în galeria bărbaților fatali din teatrul și filmul românesc, alături de nume ca Florin Piersic (liderul incontestabil al seriei de mari seducători români din a doua jumătate a secolului trecut), Ion Dichiseanu (care a avut o relație incredibilă cu renumita actriță iberică Sara Montiel, care la părăsit, însă, numai pentru… Regele Spaniei, Juan Carlos!), Cristea Avram (care a părăsit-o pe Olga Tudorache pentru marea actriță franțuzoaică Marina Vlady), Radu Duda (care s-a căsătorit cu Principesa Margareta, moștenitoarea a tronului României) sau, mai aproape de noi, Ștefan Bănică Jr. (despre care s-a spus că ar fi fost rivalul lui Nicu Ceaușescu pentru inima Nadiei Comăneci, căsătorindu-se ulterior cu Mihaela Rădulescu dar și cu Andreea Marin).
Dan Tufaru („Tufar” pe buletin, 3 februarie 1944 - 28 noiembrie 2002) a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) în 1965. A jucat mai întâi la Teatrul Național din Craiova, apoi la Teatrul Giulești, iar din 1976 fără întrerupere la Teatrul de Comedie, pentru ca în ultimii ani ai vieții lui să joace pe scena TES din București. A fost căsătorit cu actrițele Anda Călugăreanu (cu care a avut o fiică, Ioana Tufaru), Vasilica Tastaman și Cristina Dogaru. După Tastaman, a mai existat și o altă femeie – care nu era actriță! - în viața lui, cu care a trecut prin fața ofițerului Stării Civile în 1992, o anume Maria Niculescu, despre care gurile rele spun însă că i-a cam mâncat sufletul, astfel că doar după patru luni de căsnicie Tufaru a luat-o la sănătoasa, jurând că nu va mai purta vreodată verighetă și nici nu îi va mai pomeni numele Mariei. Dar n-a trecut mult și, după aceea, a cunoscut-o, la TES, unde jucau amândoi, pe actrița Cristina Dogaru (ulterior, prezentatoare a telenovelelor postului Acasă), o brunetă frumușică si cu vreo doua decenii mai tinerică. Ea a fost cea despre care se crede că a reușit cu adevărat sa ajungă la sufletul lui Dan Tufaru. S-a căsătorit din nou și abia alături de a patra nevastă actorul a cunoscut linștea în ultimul său deceniu de viață.
...În 1981, Vasilica Tastaman a plecat în Suedia, împreună cu fiul său, Călin Jenei și s-a întors după douăzeci de ani. A jucat și pe scenele suedeze, însă fără a mai cunopaște succesul din țară. În țara nordică, atât de rece din toate punctele de vedere, „meridionala” Vasilica Tastaman nu s-a putut acomoda niciodată. Îi lipsea în primul rând căldura umană a celor de acasă, oameni care trăiau viața foarte intens, „nu ca scandinavii ăștia neputincioși cu ochi albaștri”.
Pentru prima dată în 2007, Călin, fiul Vasilicăi Tastaman și al lui Emerich Jenei, s-a decis să vorbească despre mama lui, care a iubit întotdeauna România. „A ținut legătura mereu cu prietenii ei de acasă, Stela Popescu sau Marin Moraru, era atât de fericită când îi vedea. Se întâlnea ea singură cu ei, când nu mai rezista și o năpădeau amintirile pur și simplu se urca în primul avion și se ducea până la ei. Pentru ea, erau momentele cu lacrimi ale anului, era teribil de emoționant. Suferea și se bucura în același timp."
După ce a stat departe de țară aproape două decenii, Vasilica Tastaman s-a întors acasă, printre cei dragi, unde a și rămas pentru eternitate. „M-am reîntâlnit cu ea, cu familia și mi-a povestit multe lucruri interesante. Mi-a spus că regreta din suflet că a plecat, că n-a rămas aici. A avut o bucurie fantastică că s-a putut reîntoarce în țară", își amintește fostul ei soț, Emerich Jenei. (www.pro2.ro)
În Suedia, îi lipsea atmosfera plină de viață din România de altădată, unde era sufletul petrecerilor, precum cea ținută periodic în via Coteştilor, unde, „la sfîrşit de săptămână, la vechiul conac se încingeau chefuri de un pitoresc şi de o savoare aparte. Participau Nicu Constantin, Ştefan Bănică Senior, Vasilica Tastaman şi alte vedete naţionale. Pentru mine, însă, cele mai spectaculoase amintiri sunt legate de cei doi lăutari angajaţi permanenţi ai cramei din vie. Pe statul de plată figurau ca paznici, în realitate, însă, erau artişti. Ştiau doar să cânte – unul la acordeon, celălalt la vioară, şi amândoi din gură. Dar ce feţe aveau! Aceeaşi culoare cu vinul rosé din paharele lor, pe care le goleau cu perseverenţă între două melodii, pentru, aşa cum ziceau ei, a-şi acorda glasurile. Da, da, feţele lor de beţivi veseli aveau un farmec aparte. Contează mult să ai faţă. Dacă o ai ca aceea a domnişoarei C., uşor pistruiată şi luminată de ochi albaştri, poţi stârni pasiuni. Dovadă, eram deja îndrăgostit de ea. Faţa Vasilicăi Tastaman parcă era copia fidelă a lui Marilyn Monroe. De aceeaşi părere a fost şi regizorul care a vrut să o reîncarneze în acel personaj, din piesa După cădere, a lui Arthur Miller. Amândouă, Marilyn Monroe, în toată lumea, şi Vasilica Tastaman, în România şi Suedia, unde se stabilise în ultima perioadă a vieţii, au agitat hormonii bărbaţilor. Sigur, la masă erau şi feţele lui Nicu Constantin şi Ştefan Bănică, la fel de expresive, dar dintre toate, în amintirile mele domină, aşa cum spuneam mai înainte, cele ale lăutarilor. E greu să vă explic, dar sper să o conving pe C. să-mi vândă tabloul în care cei doi au fost imortalizaţi de această talentată pictoriţă. Era frumos în Vrancea, dar venind frigul şi aflând că Nelu Ioanovici şi C. sunt chestionaţi în legătură cu mişcările mele în zonă de către nedespărţita mea Securitate, ca să nu le fac neplăceri, am plecat la Târgovişte” (Titus Spânu, fragment din cartea Sărbătoreşte ziua de ieri)
În februarie 2003, când, după aproape 22 de ani revine definitiv în țară, este primită cu brațele deschise de vechii ei prieteni și parteneri de film (Stela Popescu, George Mihăiță, Vladimir Găitan etc.), se pregătește de un proiect important pe scena Teatrului de Comedie (rolul Varia Volkova, „o mamă cu două fete, care duce un trai extrem de modest și chinuit: doarme într-o baracă, vinde votcă cu «cinzeaca», fără ca ea, care a fost la dezalcoolizare, să se mai apropie de pahar..." din piesa Audiția în regia lui Mircea Cornisteanu), dar, pe 30 martie 2003, încetează din viață, doborâtă de o hepatită urâtă, la Spitalul de Urgență din București. A fost înmormântată la Oradea, unde își luase un loc de veci pe vremea când era măritată cu Emeric Jenei… În memoria ei, nora sa, Alissa Jenei, a înregistrat un cântec, în stilul piesei lui Elton John Candle in the Wind, dedicat de solistul britanic blondei fatale de la Hollywood, Marilyn Monroe (și, ulterior, reluat pentru Prințesa Diana), rol pe care Vasilica Tastaman l-a realizat cu un succes deosebit, pe scena Teatrului Mic, în piesa După cădere de Arthur Miller.
