Artiștii par a fi victime predestinate ale Istoriei, mai ales în momentele de cotitură ale acesteia. Ca și Ioan Luchian Mihalea, cântăreața și dascălul Mihaela Runceanu a plătit un preț uriaș pentru popularitatea și succesele sale.

Suflet chinuit, care la aproape 35 de ani încă nu-și găsise perechea, și trup la fel de chinuit, maltratat de o boală de piele, agravată și de tratamentul invaziv cu antibiotice și corticosteroizi, Mihaela nu se bucura așa cum s-ar fi cuvenit de realizările sale de la finalul lunii octombrie 1989 - triumful de la mega-concertul de la Sala Radio, unde fusese ovaționată minute în șir la scenă deschisă și, mai ales, apariția la Electrecord a discului-eveniment, cel de-al doilea vinil LP, „Pentru voi, muguri noi", la care colaborase cu nume de referință ale scenei muzicale autohtone, precum compozitorii Marcel Dragomir („Fericirea are chipul tău”), Dinu Giurgiu și Eugen Mihăescu sau poeții George Țărnea și Dan Verona. Discul venea ca o încununare profesională meritată, după mai bine de un deceniu de carieră, începută spectaculos la Festivalul de la Mamaia din 1976, unde câștigase Premiul I cu o melodie semnată de însuși George Grigoriu („De-ar fi fost să fiu").

Plângând de emoție, Mihaela și-a sunat, la Buzău, părinții în seara zilei de 31 octombrie 1989, pentru a le împărtăși sentimentele sale. "Marţi seară am vorbit cu ea la telefon. Plângea de bucurie că i-a ieşit albumul. Cum spunea ea, dădea «apă la şoricei»... La un moment dat ne-a spus că sună cineva la uşă şi a închis telefonul. Asta a fost ultima convorbire", îşi aminteşte Nicolae Runceanu, tatăl Mihaelei. La ușă, sunase tocmai cel condamnat ulterior. Daniel Cosmin Ștefănescu avea doar 21 de ani și era unul dintre furnizorii de casete VHS al grupului care se reunea periodic pentru vizionări la video în garsoniera Mihaelei Runceanu din cartierul bucureștean Dristor, la parterul unui bloc altminteri cenușiu.

În acea vreme, programul Televiziunii Române dura doar două ore, între 20.00 și 22.00, conținând un Telejurnal, un reportaj și un program de muzică și versuri patriotice, asta, când nu transmitea triumfalist lucrările Congresului Partidului Comunist sau vreo Mare Adunare Populară prilejuită de o vizită de lucru a președintelui Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu. În aceste condiții, era o practică obișnuită să procuri prin cine știe ce mijloace casetele video cu filme americane dublate de vocea inconfundabilă a Irinei Margareta Nistor și să-ți inviți prietenii sau cunoștințele la vizionarea lor, singurul divertisment posibil alături de meciurile Stelei în Cupa Campionilor Europeni sau urmărirea, prin intermediul unor antene-„lighean” improvizate a programului de filme polițiste „Studio X” la televiziunea bulgară. Ștefănescu făcea oficiul de furnizor VHS al grupului Mihaela Runceanu cam de un de zile. O dată, la rugămintea unei cunoștințe comune, o adusese cu mașina de la aeroport pe cântăreață, care se întorcea dintr-un turneu, dar asta nu îl transformase propriu-zis într-un prieten.

Îl despărțeau de Mihaela vârsta, cultura și destinul profesional. Nu că artistei i-ar fi displăcut să lucreze cu tinerii, căci, cu niște ani înainte, în toamna anului 1980, ea devenise profesoară la Școala Populară de Artă din București, avându-l corepetitor la aceeași clasă pe compozitorul Ionel Tudor. (Dintre cei care i-au fost elevi, conform Wikipedia, se numărau viitoare vedete ale muzicii ușoare precum Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Mădălina Manole, Carmen Trandafir, Nicola, Carmen Trandafir, Paula Mitrache, Gianina Olaru, Miki de la K-Pital, Dana Dorian, Adrian Enache sau Marinela Chelaru de la grupul „Vouă”.) Tânărul de 21 de ani provenea dintr-o „familie bună”, tatăl fiind director în Ministerul Petrolului, iar mama - profesor universitar la Facultatea de Petrol și Gaze. Numai că Daniel nu părea să le urmeze carierele. Nu urma cursurile vreunei instituții de învățământ superior și se angajase mecanic de tractoare la Schela de foraj Chitila.

Mai mult, era combinat cu o femeie cu șapte ani mai în vârstă, care avea și un copil dintr-o altă relație, iar pentru locuința în care trăiau în concubinaj avea însemnate datorii la întreținere. Din aceste pricini, familia sa cea înstărită și bine relaționată în societatea vremii îl dezavuase, iar propriul tată îi cerea cu insistență să-i înapoieze de urgență autoturismul împrumutat. …Să ne reîntoarcem în garsoniera din Dristor, acolo unde în seara zilei de 31 octombrie 1989 cântăreața Mihaela Runceanu avea programată o vizionare de casete video împreună cu mai multe cunoștințe. În timp ce solista vorbea la telefon cu tatăl ei, cineva a sunat la ușă: unul dintre invitați, tânărul Daniel Cosmin Ștefănescu. Între timp, ceilalți musafiri își contramandaseră vizita, iar în casă se mai afla un personaj-cheie al afacerii, Mariana Sâmbeteanu, o fată cu un statut ambiguu din mai multe puncte de vedere. Mai tânără și ea ca Mihaela, tot fără vreun statut social impresionant, fata de 23 ani lucra în două schimburi la Electromagnetica și mai avea o gazdă în altă parte a orașului, undeva prin Rahova. Mariana locuia de nouă luni cu Mihaela, ea susținând că se mutase acolo doar la insistențele artistei. Avea un statut neclar - nu era propriu-zis chiriașă și nu-i plătea proprietarei vreo sumă de bani lunară fiindcă aceasta îi punea la dispoziție un acoperiș deasupra capului.

Nu putea fi considerată nici prietenă sau confidentă fiindcă nu avea nimic în comun cu vedeta. Atunci, ce era? Vecinii susțin că în garsonieră nu exista decât un singur pat și presupuneau că cele două femei ar fi dormit efectiv împreună. Cam ciudat, nu? Dar Mihaela Runceanu, în ciuda celebrității ei, tot nu avea un iubit. Era o femeie frumoasă dar, din cauza unei misterioase boli de piele, avea mari probleme cu tenul. Mama ei susține că, din această cauză, interpreta suferea cumplit și avea mari probleme profesionale, fiindu-i adesea refuzat accesul pe micul ecran. Complexată și frustrată de acest handicap vizual, să se fi retras Mihaela Runceanu în brațele unei fete ceva mai bărbătoase, cu care să se fi consolat într-o pasiune atipică? Greu de spus... Cu toate acestea, lucrurile nu stăteau prea bine între Mihaela și pseudo-chiriașa ei, cea care, de altfel, avea să o și găsească, câteva ore mai târziu, moartă în pat, arsă și desfigurată. Când Daniel Ștefănescu a intrat în garsonieră, se pare că artista avea multe să-i reproșeze Marianei și, practic, o dădea afară din casă: „Vreau să pleci! M-am săturat să primesc telefoane de la diverse persoane, care să-mi spună vrute și nevrute despre tine... Gata, fă-ți bagajul!”, ar fi spus Mihaela pe un ton lipsit de echivoc. Mariana a plecat iar Daniel a rămas, cerând voie să stea pe un fotoliu și să urmărească filmul la video. Există două versiuni legate de vizita lui Daniel.

Mulți cred că acesta trebuia să se sincronizeze cu ceilalți invitați și că doar contramandarea de către aceștia în ultima clipă a vizitei și izgonirea de către Mihaela a Marianei l-au adus în situația de a rămâne singur cu artista. Însă el susține cu totul altceva: „Înainte să ne vedem vorbeam la telefon, nu eram de-al casei ca să merg să bat la uşă fără să anunţ. În seara aceea am fost la ea în jurul orei 22. Era frumos afară şi îmi aduc aminte că înainte să ne vedem a fost o întâmplare ca şi cum nu ar fi trebuit să ajung la ea. Mi-a spus să ne vedem altă dată, însă când am vorbit ultima dată la telefon, m-a întrebat dacă pot să ajung la ea în jurul orei 22 ca să apucăm să vedem filmul până la 12 noaptea”. Invitat sau auto-invitat, cert e că prezența lui Daniel Ștefănescu a fost acceptată fără rezerve de către stăpâna casei. Mai mult, în timp ce el se uita la film, Mihaela s-a dus cu dezinvoltură să facă o baie, după care s-a întors în cameră și s-a vârât în pat, permițându-i și lui Daniel să rămână peste noapte în garsonieră. Fiindcă se făcuse târziu, în jur de 12 noaptea, deși tânărul venise cu mașina proprie (după altă versiune cu un taxi), acesta a fost invitat sau doar i s-a permis să doarmă în aceeași cameră pe fotoliu. (Să ne reamintim, în garsonieră exista doar un singur pat!)

Oricum am lua faptele, între Mihaela și invitatul ei, care, teoretic, era așteptat acasă de concubină, exista un anume grad de familiaritate și intimitate. Altfel, acesta s-ar fi suit în mașină și ar fi plecat acasă, nu ar fi rămas să doarmă în aceeași cameră cu Mihaela… Între timp, Mariana cea gonită din casă rătăcea, cu bagajul în mână, pe străzile din cartier. S-a întâlnit cu o patrulă mixtă, alcătuită dintr-un sectorist (sau un membru al Gărzilor Patriotice) și un milițian, cum începuseră să umble noaptea pe străzi înaintea Congresului XIV al PCR, sub presiunea evenimentelor care se petreceau în celelalte țări socialiste din Tratatul de la Varșovia, în care conducătorii cădeau pe rând, fiind înlocuiți de cei cu „față umană” din Eșalonul al doilea. Cei doi au legitimat-o pe Mariana, care li s-a plâns că fusese alungată din casă în puterea nopții de cunoscuta cântăreață. Fata susține că patrula ar fi plimbat-o fără rost pe străzi vreo trei-patru ore.

La un moment dat, fetei i s-a făcut frig, iar milițianul i-ar fi oferit trenciul lui. Apoi, ar fi convins-o să se întoarcă la garsonieră și să se împace cu faimoasa ei gazdă – „Parcă ar fi vrut să mă facă să o descopăr eu!”. Ajunsă înapoi la garsonieră, ar fi simțit miros de fum și a spart ușa! (Cum spuneam, era o fată mai bărbătoasă, care lucra în fabrică pe vremea când – nu-i așa? - munca era muncă, iar menghinele erau atât de grele încât o persoană nevolnică nici măcar nu le-ar fi putut urni din loc…) Lucrurile s-au precipitat imediat. Descoperind-o pe Mihaela, fata a alertat niște vecine, care l-au trezit din somn pe administratorul Mitică Vlad, împreună cu care a fost anunțată și Miliția despre eveniment. La 4 dimineața, milițienii l-au sunat și pe tatăl Mihaelei, rugându-l să vină de urgență de la Buzău în Capitală, unde se înregistra o „situație” deosebită. Între timp, Mariana îl indicase pe Daniel drept posibilul făptaș. În 36 de ore (la Ioan Luchian Mihalea va dura 44 de zile!), acesta era identificat și arestat. Numai că Daniel Cosmin Ștefănescu nu și-a recunoscut niciodată vina, susținând, inclusiv după cei 17 ani de pușcărie executați din sentința de 25 primită, că fusese, de fapt, atras într-o cursă și că era absolut nevinovat.

Daniel Cosmin Ştefănescu avea 21 de ani când a primit pedeapsa. În 2004, a fost eliberat din greșeală, pe baza unei graţieri pentru „Lotul Miron Cozma”, acordată, conform tradiției, la final de mandat prezidențial de Ion Iliescu. A fost reîncarcerat şi a mai ispăşit 16 luni de pedeapsă până când a fost eliberat pentru bună purtare. Când a ieșit din pușcărie, la 38 de ani, era încă un bărbat în putere, gata să-și refacă viața. Trebuia să devină protagonistul unui reality-show la televiziune și să se însoare cu o bombă sexy dar nimic din toate acestea nu s-a mai întâmplat. A încercat să-și reia vechea meserie și s-a angajat mecanic auto la un service, dar postul i-a fost „restructurat” imediat ce un client l-a recunoscut după ce l-a văzut la televizor. În cele din urmă, a reușit să se angajeze vânzător la un magazin de îmbrăcăminte second-hand și nu mai ieșit cu nimic în evidență. Mariana Sâmbeteanu a dispărut și ea, având doar, la un moment dat, o intervenție telefonică halucinantă și incoerentă la OTV. Chiar să fi fost ea la telefon?!? Părinții artistei au rămas neîmpăcați, având ca singure alinări carierele muzicale ale nepoților de frate, Xenti și Andreea Runceanu („Amadeus”).

Ei au considerat mereu că afacerea a fost mușamalizată, că Daniel Ștefănescu a fost numai o simplă unealtă a unui grup de interese din lumea muzicală cu influențe din sfera politicului. Mai précis, a grupului ”angeliștilor”, adică a fanilor Angelei Similea, care simțeau că poziția vedetei lor favorite ar fi fost amenințată de ascensiunea artistică a Mihaelei Runceanu. Unii angeliști ar fi trecut la amenințări – “Ai grijă pe unde mergi, s-ar putea să ți se întâmple ceva rău!” -, dar Mihaela le-ar fi considerat niște copilării și i-ar fi invitat să discute la ea acasă. Acolo, unul dintre liderii grupului, și-ar fi reînnoit amenințările. În epocă, s-ar fi susținut și că Angela Similea ar fi fost susținută de Nicu Ceaușescu, în vreme ce Mihaela Runceanu ar fi fost protejată de un general de armată, ea căzând de fapt victimă a acestui război la nivel înalt. O altă teorie a conspirației, la fel de neverosimilă, a fost lansată de textiera Roxana Popescu, o apropiată a Mihaelei, căreia îi și scrisese o melodie pe ultimul album (versiunea românească la un cover Scorpions – „Still Loving You”). Colaboratoarea artistei crede că, de fapt, vizionarea de casete în grup era pretextul pentru întâlnirile conspirative ale unor răzvrătiți împotriva sistemului și că, prinzând de veste, Securitatea ar fi vrut să dea un exemplu grotesc pentru a băga frica în oameni…

Unii spun că Mihaela a fost eliminată de Securitate, alţii că nu ar fi plătit taxa de protecţie impusă de figuri ale lumii interlope bucureştene. În sprijinul acestei afirmații ar veni o alta, potrivit căreia nu ar fi venit nici cu taxiul, nici cu mașina tatălui său, ci cu mașina unui complice, care l-ar fi așteptat în mașină câteva ore, neobservat de echipele mixte care patrulau cartierul. Acest complice l-ar fi ajutat, apoi, să care la mașina prada, inclusiv voluminosul Telecolor, pe care altminteri firavul Ștefănescu cu greu ar fi putut cu greu să-l urnească singur… Elena Runceanu, mama artistei, a făcut o observație elementară: „Și dacă am admite că jaful a fost mobilul, el/Ștefănescu/avusese deja «n» ocazii să o facă. Pentru procurarea unor chei avea multiple posibilități de a face mulaje, deoarece el venea frecvent la Mihaela cu casete video". De asemenea, se mai impune o constatare de bun-simț: e posibil ca presupusul făptaș să fi mers a doua zi dimineață la locul de muncă având asupra sa unele bunuri furate din garsonieră pe care a încercat să le vândă colegilor, așa cum susținea rechizitoriul? 

Dincolo de asta, cum putea un ins mai degrabă slăbănog să care singur la mașină - care mașină? a cui mașină? - atâtea lucruri furate? S-a calculat că ar fi avut nevoie să facă 11 drumuri de la garsonieră la mașină și înapoi: chiar nu l-ar fi observat nimeni? Apoi, de ce nu a fost arestat Daniel Ștefănescu pe 1 noiembrie, ci abia pe 2 noiembrie? Era nevoie de timp pentru fabricarea unor eventuale dovezi suplimentare? Mariana Sâmbeteanu l-a indicat milițienilor de la bun început, așa că de ce trebuia să se aștepte 36 ore pentru arestare? …Daniel Cosmin Ștefănescu a petrecut o parte din noaptea fatală împreună cu Mihaela Runceanu. A făcut singur ceea ce a făcut, dintr-un impuls spontan? Era doar un pion dintr-un plan mai complex, elaborat de Securitate? Ori a picat ca musca-n lapte, nimerind în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? Și, mai ales, ce secrete ascunde, în continuare, enigmatica Mariana Sâmbeteanu, posibila prietenă intimă a vedetei și, în orice caz, cea cu care a împărțit - la propriu - patul timp de nouă luni?




Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro