CP. Tehnologia audio-viodeo a schimbat modul de comunicare. Artele digitale, jocurile video, internetul, toate acestea au schimbat lumea tocmai pentru că au ajuns în casa fiecăruia. Cum relaționezi cu ele? Au aceste forme de exprimare vreo influență asupra muzicii tale?
NC. Din păcate, eu consider că este o influență negativă. Pentru că orice lucru pus acolo capătă credibilitate, orice lucru fără valoare. Orice laș, care nu are curajul să te înfrunte, poate să-și dea un nume fals și să te înjure. Mediile acestea au devenit foarte periculoase. Eu nu mă uit la așa ceva. Îmi citesc mailurile, vorbesc pe messenger, dar atât. De facebook și de social media are cine să se ocupe, mie îmi macină nervii. Eu nu vreau să devin dependent. Tineretul a devenit dependent de aceste mici ecrane. Mă uit la bieții copii, care în loc să joace fotbal sau să se cațere prin pomi, stau de mici cu degetul pe ecran și sunt pasionați de informațiile bine gândite și bine sortate cu care sunt bombardați. Este o manipulare generală, la care eu nu țin pasul și care nu mă interesează.
Pe tricourile noastre scrie pe spate găsește-ți șira spinării și învață să spui NU! Spunem da la orice. Râd ungurii de noi, își bat joc de noi, râd polonezii, râd ceilați de noi, am ajuns ultima țară din Europa. Cum e posibil? Dacii au fost prima mare cultură cunoscută, nu Egiptul sau grecii. Noi am fost. Prima mare cultură. La ora asta, nu ne respectăm noi pe noi. Dacă noi nu ne respectăm, cine să ne respecte? Sunt foarte dezamăgit și supărat. Lumea mă ia de nebun, cu Covaci nu poți să te înțelegi, cu Covaci nu poți să faci afaceri... Nu, nu poți. La modul la care se fac așa-zisele afaceri, nu cu mine. Și, de aceea, am devenit neinteresant.
CP. Există un spațiu virtual în care mulți muzicieni își pun cântecele, există magazine digitale, au apărut noi canale de a comunica și de a vinde muzica. Phoenix este prezent în ele?
NC. Nu prea. În primul rând pentru că nu ne doresc. Noi facem altfel de muzică. De regulă,artiștii caută să se adapteze pieței ca să câștige un ban. Toți se interesează cum să vândă ceva, numai să vândă. Pe mine nu mă interesează să vând. Eu vreau să fac artă. Cât mai pot, cât mai stau cu ghitara la gât, vreau să fac artă.
(va urma)